CONCÉRT, concerte, s. n. 1. Executare în public a unor opere muzicale. A da un concert. Concert simfonic. ◊ O orchestră și un bariton înzestrat cu una din cele mai catifelate, mai adînci și mai bine educate voci au executat muzică de concert. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 2/1. Își aduse aminte că demult... n-a mai ascultat un concert. C. PETRESCU, Î. II 151. Repetau concertul ce se găteau să dea. GHICA, S. 247. ◊ (Metaforic, despre cîntecul păsărilor) E ora cînd răsună dumbrava cea voioasă De al privighetoarei concert armonios. MACEDONSKI, O. I 243. Prin concert plin de dulceață, Jalnica privighetoare cîntă seara. CONACHI, P. 291. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «pentru») Piesă muzicală scrisă într-o formă care se distinge prin caracterul ei virtuos-tehnic. Concertul pentru vi oară și orchestră de Ceaikovski. Concertul pentru patru piane de Bach. 3. (Rar) Înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane, în vederea unui scop comun.- V. armonie.