comparatór sn [At: DEX² / Pl: ~oare / E: fr comparateur] Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere.

COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere. – Din fr. comparateur.

COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Instrument de măsură format dintr-un șurub micrometric și două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere. – Din fr. comparateur.

COMPARATÓR, comparatoare, s. n. Aparat format dintr-un șurub micrometric și din două microscoape, care servește la măsurarea distanței dintre două puncte sau dintre două repere.

comparatór s. n., pl. comparatoáre

comparatór s. n., pl. comparatoáre

COMPARATÓR, -OÁRE adj. Care face o comparație, care determină o comparație. // s.n. Aparat care servește la determinarea lungimilor, a distanței dintre două puncte sau dintre două repere. ♦ Instrument care servește la compararea riglelor divizate. ♦ Circuit care permite compararea a două informații care intră în calculatorul electronic. [Cf. fr. comparateur].

COMPARATÓR s. n. 1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii. (<fr. comparateur)

COMPARATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care face o comparație. /<fr. comparateur

COMPARATÓR² ~oáre n. Instrument de măsură al cărui principiu de funcționare este bazat pe comparația unor mărimi date cu un etalon. /<fr. comparateur