colică definitie

2 intrări

22 definiții pentru colică

cólic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: cf fr côlon] Care se referă la colon Arteră ~ă.
cólică sf [At: CALENDARIU (1814), 168/16 / Pl: ~ici / E: fr colique] 1 Durere abdominală acută Si: (pop) rosătură, (reg) mătrice, matrichină, vătămătură. 2 (Îs) ~ici nefritice (sau renale) Dureri mari de rinichi.
CÓLIC, -Ă, colici, -ce, adj. Care se referă la colon. Arteră colică. – Cf. fr. côlon.
CÓLICĂ, colici, s. f. Durere abdominală intensă care survine în criză. Colică nefritică. Colică biliară. – Din fr. colique, lat. colica.[1]
CÓLIC, -Ă, colici, -ce, adj. Care se referă la colon. Arteră colică. – Cf. fr. côlon.
CÓLICĂ, colici, s. f. Durere abdominală intensă care survine în criză. Colică nefritică. Colică biliară. – Din fr. colique, lat. colica.[1]
CÓLICĂ, colici, s. f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om și la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracția musculară a organului bolnav. ◊ Colici hepatice = dureri puternice de ficat. Colici nefritice = dureri mari de rinichi.
cólic adj. m., pl. cólici; f. cólică, pl. cólice
cólică s. f., g.-d. art. cólicii; pl. cólici
cólic adj. m., pl. cólici; f. sg. cólică, pl. cólice
cólică s. f., g.-d. art. cólicii; pl. cólici
CÓLICĂ s. (MED.) crampă, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, mătrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură. (~ biliară.)
CÓLIC, -Ă adj. (Med.) Care se referă la colon1 [în DN]. [< fr. côlique, cf. gr. kolon – intestin].
CÓLICĂ s.f. (Med.) Durere abdominală puternică cu caracter spasmodic. [< fr. colique, cf. gr. kolon – intestin].
CÓLIC1 adj. acid ~ = acid în fiere în combinație cu glicocolul și taurina. (< fr. cholique)
CÓLIC2, -Ă adj. I. referitor la colon3. II. s. f. durere abdominală violentă cu caracter spasmodic. (< fr. colique)
CÓLICĂ, colici, s.f. Durere abdominală violentă.
cólică (cólici), s. f. – Durere abdominală. – Mr. colică. Ngr. ϰόλιϰα, din it. colica.
CÓLICĂ ~ci f. Durere acută cu caracter spasmodic în cavitatea abdominală. [G.-D. colicii] /<fr. colique, lat. colica
colică f. durere de stomac, produsă mai adesea prin bucate nemistuite, poame necoapte și băuturi înghețate.
*cólică f., pl. ĭ (vgr. kolikós, bun contra coliciĭ, d. kólon, colon, intestinu gros). Med. Tăĭeturĭ, durerĭ de mațe.
COLICĂ s. (MED.) crampă, spasm, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliară.)

colică dex

Intrare: colic
colic adjectiv
Intrare: colică
colică substantiv feminin