colástră s. f. –
1. Laptele unei mame imediat după naștere. –
2. Lapte prins. –
Var. corast(r)ă, curast(r)ă.
Mr. curastă, culastă,
megl. gulastră.
Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR);
cf. bearn. coulhistrau,
sp. calostro (Corominas, I, 600),
v. arag. cullestru,
astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală,
cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din
rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală;
ngr. ϰουλιάστρα,
sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75),
bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205),
sb. kónastra,
slov. kurastva,
rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22),
mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că
bg. kolastra provine direct din
lat. și este etimonul
rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. –
Der. corăsli (
var. colăstri),
vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).