colaționa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~néz / E: fr collationner] A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau pentru a constata asemănările și deosebirile existente Si: corectare.

colaționáre sf [At: HASDEU I. C. / Pl: ~nắri / E: colaționa] Comparare a unor copii între ele, cu textul original, spre a verifica exactitatea reproducerii Si: corectare.

COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.^[1]

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.

COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner.^[1]

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.

COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. (Cu privire la copii, transcrieri, reproduceri de texte) A compara, a confrunta între ele sau cu originalul, spre a verifica exactitatea sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. Kogălniceanu... colaționa și da la lumină cronicile noastre. NEGRUZZI, S. I, 334. – Pronunțat: -ți-o-.

COLAȚIONÁRE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa. – Pronunțat: -ți-o-.

colaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colaționeáză

colaționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționắrii; pl. colaționắri

colaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. colaționéz, 3 sg. și pl. colaționeáză

colaționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colaționării; pl. colaționări

COLAȚIONÁ vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.)

COLAȚIONÁ vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner].

COLAȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].

COLAȚIONÁ vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner)

A COLAȚIONÁ ~éz tranz. (manuscrise, copii etc.) A compara pentru a stabili exactitatea sau pentru a constata asemănările și deosebirile. [Sil. -ți-o-] /<fr. collationer

colaționà v. 1. a compara un text cu originalul; 2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte.

*colaționéz v. tr. (fr. collationner, d. collation, colațiune). Fac colațiunea (comparațiunea) a doŭă scrierĭ. A colaționa o carte, a te asigura că nu-ĭ lipsește nimica și că n’are greșelĭ.

COLAȚIONA vb. (înv.) a posledui. (~ un text dactilografiat.)