cói (coáie), s. n. – 1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón. – Der. coios, adj. (cu testicule mari).