co definitie

2 intrări

29 definiții pentru co

co- vz con-
cobált sn [At: ȘINCAI, ap. Dr. V, 558 / A: cob~ / Pl: (rar) ~uri / E: fr cobalt, ger Kobalt] 1 Metal alb-argintiu, foarte dur, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. 2 (Pex) Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt (1).
CO- v. con1-.
CÓBALT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, folosit la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. și: cobált] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.[1]
CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)-.
CO- v. con1-.
COBÁLT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. și: cóbalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.
CON-1 Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-).
CO- v. con1-.
COBÁLT s. n. Metal alb-albâstrui cu reflexe roșiatice, mai dur decît fierul, întrebuințat în tehnică, în aliaje și în formă de săruri, la colorarea în albastru a sticlei, a porțelanurilor etc. Marea ocupa mai bine de jumătate din aria priveliștii, de necrezut prezentă și albastră mereu cum e cobaltul. CAMIL PETRESCU, N. 91.
!cóbalt s. n.; simb. Co
cobált/cóbalt s. n.; simb. Co
CO- v. con-.
COBÁLT s.n. Metal alb-argintiu, mai dur decât fierul. [< fr. cobalt, cf. germ. Kobalt].
CO- elem. con1-.
COBÁLT/CÓBALT s. n. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc. (< fr. cobalt, germ. Kobalt)
CON1-/CO-/COM- pref. „împreună (cu)”, „spre ceva”, „alături”. (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)
CON1-/CO-/COM- pref. „împreună (cu)”, „spre ceva”, „alături”. (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)
CÓBALT n. Metal dur, de culoare alb-argintie, întrebuințat în tehnică, la fabricarea unor aliaje, la colorarea sticlei, porțelanurilor etc. [Acc. și cobált] /<fr. cobalt, germ. Kobalt
cobalt n. metal alb, vârtos și fărâmicios, servind a albăstri sticla.
*co-, com- și con- (lat. co-, com- și con-, var. din cum, cu), prefix care arată unirea: co-existent, com-bin, con-voc, co-laborez. V. si-, sim-, sin-.
*cobált n., pl. urĭ (suedez kobalt, germ. kobalt, d. kobold, ĭazmă, vîlvă; stahie din mină). Chim. Un fel de metal alb, irizat, dur și sfărămicĭos ale căruĭ combinațiunĭ se întrebuințează la albăstrirea sticleĭ și a porțelanuluĭ. E de doŭă orĭ maĭ tenace de cît feru, e bi- și e tetravalent. Nu se alterează în aer, dar se oxidează în apă. A fost descoperit la 1733 de Suedezu G. Brandt.
*2) con-, V. co-.
Co, simbol chimic pentru cobalt.
CÓBALT (< fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493°C, p. f. 3.520°C), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită. În combinații funcționează în stările de valență 2 și 3. Este un element indispensabil vieții celulare și în special hematopoezei. Este întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje, iar sub formă de săruri la colorarea în albastru a sticlei, porțelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu număr de masă 60 este folosit în radioterapie, în radiografie și în industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt în 1735.
CON- (CO-) ({s} lat. co[n]-) Element de compunere însemnînd „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive și a unor verbe.
HONDA Motor Co Ltd., companie japoneză, producătoare de motociclete și automobile, creată (1946) de Sōichirō H. (1906-1991), la Tōkyō. A început să participe la competiții sportive din 1959 (curse de Formula 1).
NAM CO [namtso], lac tectonic cu apă sărată situat în SE Pod. Tibet (China), la 4.718 m alt., la N de Lhasa; 1.940 km2. Lungime: 80 km; lățime max.: 40 km. Îngheață în perioada nov.-mai. Vechea denumire: Tengri Nur.
ROYAL DUTCH-SHELL CO [róiəl datʃ ʃel], concern petrolier anglo-olandez, creat în 1907. În afară de Anglia și Olanda, sfera lui de activitate se întinde în Venezuela, Mexic, Germania etc. În trecut a deținut concesiuni și acțiuni în România, mai ales prin Astra Română. În 1964 a deținut cele mai importante active în dollari, ocupând locul patru printre monopolurile industriale ale lumii în ceea ce privește cifra de afaceri.

co dex

Intrare: co (pref.)
co pref.
Intrare: cobalt
cobalt substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: c'obalt, cob'alt
Co simbol