clíros sm [At: CORESI, EV. 6 / Pl: ~óși / E: gr ϰληρος] 1 (Iuz) Cler. 2 (Îrg) Strană.

*cler n., pl. urĭ (vgr. klêros, soartă, condițiune). Corpu preuțesc și călugăresc. – Vechĭ clir și cliros (ngr. kliros, rus. klir, kliros).

clíros, V. cler.