CLÍPĂ, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt (care ține cît ai clipi din ochi); clipită. V. moment, secundă. Recunosc că vînatul își are poezia lui, dar această poezie e legată de clipă și piere cu clipa. SADOVEANU, O. II 229. După o clipă de tăcere... ea începu un cîntec duios de dragoste. BUJOR, S. 33. Încete clipe numărînd, Toi aștepta doar o veni Flăcăul mai curînd. COȘBUC, P. I 282. Ei mergeau... părîndu-li-se ziua ceas și ceasul clipă. CREANGĂ, P. 276. Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri. EMINESCU, O. I 110. ◊ (Rar, determinat prin «de ochi») Împărăteasa... băgă de seamă întristarea lui, și... nu voia, vezi, să-l vadă nici o clipă de ochi măcar fără chef. ISPIRESCU, L. 103. ◊ Loc. adv. Într-o clipă sau (rar) în clipă = cît ai clipi din ochi., numaidecît, îndată, imediat. Noaptea trece în clipă. Mai avem trei ceasuri pînă la ziuă. SADOVEANU, M. C. 94. Împăratul a poruncit prea-frumoasei să plece în clipă din fața sa. SADOVEANU, D. P. 168. Într-o clipă nu se mai văzu. ISPIRESCU, L. 13. Pe cînd luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri. EMINESCU, O. I 132. În cîteva clipe = foarte repede. Toate astea s-au petrecut în cîteva clipe. CARAGIALE, O. III 89. În clipa aceea = chiar atunci, în momentul de care este vorba. În clipa aceea pescărușul era aproape în dreptul lor. CAMIL PETRESCU, N. 94. Din clipă în clipă = din moment în moment, în orice moment, fără întîrziere, cît de curînd. Andrei sta [în mașinuță]... cu mîna încleștată pe portiera joasă, de parcă ar fi vrut din clipă în clipă să se ridice și să coboare. MIHALE, O. 522. (Cu valoare de interjecție) 0 clipă! exclamație prin care se cere cuiva să aibă puțină îngăduință, să aștepte, să se oprească.