clar (cláră), adj. – Deslușit; limpede. Lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar. – Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se înțelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s. f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s. n.; clarificator, adj.; clarvăzător, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant.