clandestin definitie

14 definiții pentru clandestin

clandestín, ~ă [At: ODOBESCU, S. I. 489 / Pl: ~i, ~e / E: fr clandestin, lat clandestinus] 1 a Care este făcut în secret (fiind oprit de lege sau morală). 2 sm (Îvr) Persoană cu o activitate clandestină (1).
CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.
CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.
CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret (din cauză că e oprit de lege). V. ascuns, tăinuit, ilegal. Activitate clandestină. Ziar clandestin. Deținător clandestin de aparate de radiorecepție.
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. clandestínă, pl. clandestíne
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. clandestínă, pl. clandestíne
CLANDESTÍN adj. 1. ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.) 3. v. samizdat. (Publicații ~.)
Clandestin ≠ legal, licit
CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].
CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)
CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acționează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizație ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus
clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.
*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.
CLANDESTIN adj. 1. conspirativ, ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizație ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerț ~.)

clandestin dex

Intrare: clandestin
clandestin adjectiv