cioltar definitie

14 definiții pentru cioltar

cioltár sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 209 / V: ciortán, ciul~, (înv, pbl greșeală) sol~ / Pl: ~e / E: tc çoltar cf bg чyлтap, srb coltar, mg cso(l)târ, pn czoldar] (Reg) 1 Țesătură împodobită cu cusături care era pusă sub șaua calului Si: (reg) abai, harșa, ibânci, șabracă, țol, valtrap. 2 Covor țărănesc țesut care se pune pe perete Cf scoarță, chilim. 3 Scurteică (1).
CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari.
CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari.
CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Învechit și regional) Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se punea pe spinarea calului, sub șa; valtrap. Venea restul alaiului... cei doisprezece cai domnești, împodobiți cu cioltare (valtrape) de fir. FILIMON, 313. Apoi Voica ce-mi făcea?... Punea șa moldovenească... Dar cioltarul de pe cal, Aur și mărgăritar, Plătea șapte pungi de bani. PĂSCULESCU, L. P. 241. Un cal... Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45.
cioltár (înv., pop.) s. n., pl. cioltáre
cioltár s. n., pl. cioltáre
CIOLTÁR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)
cioltár (cioltáre), s. n.1. Pătură care se pune pe cal. – 2. Covor. Tc. çoltar (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131); cf. bg. čultar, sb. čoltar, mag. csoltár, pol. czoldar.
CIOLTÁR ~e n. înv. Bucată de postav împodobită cu cusături, care se punea pe spinarea calului sub șa; valtrap. /<turc. çultari
cioltár, cioltáre, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșá, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă.
cioltar n. pătură împodobită de cal: cu cioltar de fir POP. [Turc. ČOLTAR].
cĭoltár n., pl. e (turc. čoltar, čultar, čuldar, d. čul, cergă de învălit calu; sîrb. čoltar, ung. csoltár, pol. czoldar. V. țol). Vechĭ. Șabracă, arșa.
valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.
CIOLTAR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

cioltar dex

Intrare: cioltar
cioltar substantiv neutru