CIOCĂLẮU, ciocălâi, s. m. (Regional) Cocean, ciocan¹. Zvârli peste jar găteje și ciocălâi de porumb, scormonindu-l. Flacăra izbucni vioaie. V. ROM. octombrie 1951, 139. O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar din ciocălăi de cucuruzi. NEGRUZZI, S. I 3. – Variantă: ciucălău (CAMILAR, N. I 366) s. m.