cintezói sm [At: ODOBESCU, S. III, 181 / V: (reg) ~tițói, ~tiz / Pl: ~ / E: cintez + -oi] 1 Masculul cintezei Si: cintez¹ (1). 2 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus).

CINTEZÓI, cintezoi, s. m. Bărbătușul cintezei; cintez. [Var.: (reg.) cintițói s. m.] – Cintez + suf. -oi.

CINTIȚÓI s. m. v. cintezoi.

CINTEZÓI, cintezoi, s. m. Bărbătușul cintezei; cintez. [Var.: (reg.) cintițói s. m.] – Cintez + suf. -oi.

CINTIȚÓI s. m. v. cintezoi.

CINTEZÓI, cintezoi, s. m. Cintez. O să bată tica-tac... Pitpalaci și cintezoi Și-im taraf de granguri. COȘBUC, P. I 301. Botgroșii și scatiii, țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181.

CINTIȚÓI s. m. v. cintezoi.

cintezói s. m., pl. cintezói, art. cintezóii

cintezói s. m., pl. cintezói, art. cintezóii

CINTEZÓI s. (ORNIT.) cintez. (~ul este bărbătușul cintezei.)

CINTEZÓI s. v. scatiu.

CINTEZÓI m. (augmentativ de la cintez) v. CINTEZ. /cintez + suf. ~oi

cintéză și cintiță f., pl. e (răd. neștiută, ĭar sufixu ca și în coacăză și pupăză. Cp. cu alb. škĭităză, cufundar). O păsărică cîntătoare cu pene cafeniĭ și roșiĭ închise (fringilla caelebs). – Și cintezóĭ, cintizóĭ și jințitóĭ.

CINTEZOI s. (ORNIT.) cintez. (~ este bărbătușul cintezei.)

cintezoi s. v. SCATIU.

cintezoi, cintezoi s. m. informator, denunțător.