cincilea definitie

9 definiții pentru cincilea

cincilea, cincea no [At: DA / E: cinci + le + a] 1 (Precedat de art. „al”, „a”; dob cva) Care se află între al patrulea și al șaselea. 2 (Fam; îe) A fi a ~cea roată la car (sau la căruță) A se afla pe un plan secundar. 3 (Îae) A fi de prisos. 4 (Iuz; îe) A fi a ~cea esență Chintesență.
CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea și al șaselea. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. – Cinci + le + a.
CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea și al șaselea. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. – Cinci + le + a.
CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al patrulea și al șaselea. Al cincilea copil. A cincea zi. ▭ Coloana a cincea v. coloană.Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a fi de prisos. ◊ (Substantivat) Apoi venea al patrulea ș-al cincilea, cu scorneli, care mai de care mai încornorate. DELAVRANCEA, H. T. 105.
cíncilea (al ~) num. m., f. a cíncea; al V-lea/al 5-lea, a V-a/ a 5-a
cíncilea (precedat de al), num. m., f. a cíncea
cíncilea (al) m. și a cíncea f., num. ord. Care vine după al patrulea rînd: anu al cincilea, al cincilea an, clasa a cincea, a cincea clasă.
a cincea roată la căruță expr. persoană lipsită de importanță / de prisos.
al cincilea expr. v. a cincea roată la căruță.

cincilea dex

Intrare: cincilea
cincilea numeral ordinal