CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea și al șaselea. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. – Cinci + le + a.