cimpoiáș [At: URECHE, ap. LET. I, 206/5 / V: ~iéș / Pl: ~i (5-6) și (1-4) / E: cimpoi¹ + -aș] (Șhp) 1-4 sn Cimpoi (3-4) (mic). 5-8 sm Cimpoier (1-2) (drag).

cimpoiér sm [At: MARDARIE, L. 2623 / V: ~iár / Pl: ~i / E: cimpoi¹ + -er] 1 Cântăreț din cimpoi (3) Si: cimpoiaș (5), (înv) cimpoitor. 2 Meșter care confecționează cimpoaie Si: cimpoiaș (7), (înv) cimpoitor.

CIMPOIÉR, cimpoieri, s. m. Persoană care cântă din cimpoi; cimpoiaș. [Pr.: -po-ier] – Cimpoi + suf. -ar.

CIMPOIÉR, cimpoieri, s. m. Persoană care cântă din cimpoi; cimpoiaș. [Pr.: -po-ier] – Cimpoi + suf. -ar.

CIMPOIÉR, cimpoieri, s. m. Cîntăreț din cimpoi; cimpoiaș. Iaca moș Corbu cimpoieru! ALECSANDRI, T. 215.

cimpoiér s. m., pl. cimpoiéri

cimpoiér s. m. (sil. -po-ier), pl. cimpoiéri

CIMPOIÉR s. v. cimpoiaș.

CIMPOIÉR ~i m. Persoană care cântă la cimpoi. [Sil. -po-ier] /cimpoi + suf. ~ar

cimpoĭáș și (ob.) cimpoĭér m. Cîntăreț din cimpoĭ.

CIMPOIER s. cimpoiaș. (~ cîntă din cimpoi.)