cianozá vtr [At: DEX2 / P: ci-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr cyanoser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) cianotic (1).

CIANOZÁ, cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser.

CIANOZÁ, cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser.

cianozá (a ~) (ci-a-) vb., ind. prez. 3 cianozeáză

cianozá vb. (sil. ci-a-), ind. prez. 3 sg. cianozeáză

cianozáre s. f., g.-d. art. cianozării

CIANOZÁ vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanoser].

CIANOZÁ vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr. cyanoser)