CHIX, chixuri, s. n. (Familiar) Nereușită, greș, eșec (care atrage o oarecare compromitere). Clapele pianului său acopereau cu artă chixurile cîntărețelor. BART, E. 366. Cînd citesc versuri stricate, ce zgîrie urechea, nu le pot asemui decît cu atîtea chixuri ale unui lăutar. MACEDONSKI, O. IV 33. ◊ Expr. A da chix = a da greș, a nu izbuti, a nu atinge rezultatul urmărit.