chĭup n., pl. urĭ (turc. küp, d. ar. kĭub, chĭup, care vine d. lat. cupa, cadă; alb. kĭüp, bg. kĭup. V. cupă, cofă). Est. Vas mare de lut cu doŭă toarte care servește la ținut apă ș. a. – În Munt. chĭub. V. borcan, gavanos.