césta, ceásta pd [At: CORESI, EV. 363/18 / Pl: céștia, céstea / E: acesta (prin afereză)] (Îrg #) Acesta.

CÉSTA, CEÁSTA, ceștia, cestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Înv. și reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. cestuia, cesteia, gen.-dat. pl. cestora] – Din acesta (prin afereză).

CÉSTA, CEÁSTA, ceștia, cestea, pron. dem. (Înv. și reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. cestuia, cesteia, gen.-dat. pl. cestora] – Din acesta (prin afereză).

CÉSTA, CEÁSTA, ceștia, cestea, pron. dem. (Învechit și regional) Acesta. Au prins cu toții a juca... Ceștia din casă iarăși se sfărma de perit, la joc. SBIERA, P. 10. Cesta ce = acesta (pe) care. Nu-i destul că mi-ai scos astă-dimineață un ochi, mai vrei să-mi scoți și pe cesta ce, bietul, mai am? RETEGANUL, P. I 23. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cestuia, cesteia, gen.-dat. pl. cestora.

CÉSTA, CEÁSTA, ceștia, cestea, pron. dem. (Înv. și reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. cestuia, cesteia, gen.-dat. pl. cestora] – V. acesta.

ceásta v. césta

césta (pop.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul cesta), g.-d. céstuia, pl. céștia (-tia/-ti-a); f. ceásta, g.-d. césteia, pl. céstea (-tea); g.-d. pl. m. și f. céstora

ceásta v. cesta

césta pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. céstuia, pl. céștia (sil. -tia/-ti-a); f. sg. ceásta, g.-d. césteia, pl. céstea (sil. -tea); g.-d. m. și f. céstora

CÉSTA pron. v. acesta.

cesta pron. v. ACESTA.