celebra definitie

2 intrări

29 definiții pentru celebra

celebrá v [At: URICARIUL X, 375 / Pzi: ~réz / E: fr célébrer, lat celebrare] 1 A săvârși, cu solemnitate, un act de însemnătate publică sau privată. 2 (Spc) A oficia o căsătorie. 3 A sărbători, în mod public și cu pompă, un eveniment memorabil. 4 A proslăvi.
celébru, ~ră a [At: HASDEU, I. C. 6 / Pl: ~ri, ~re / E: fr célèbre] (D. persoane) Al cărui nume este pretutindeni cunoscut și lăudat Si: ilustru, faimos, preamărit, proslăvit, renumit, vestit.
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. ◊ (Poetic) Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. 2. A sărbători un eveniment însemnat. V. prăznui. Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140.
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Care, prin însușirile sale deosebite, a căpătat mare faimă și este cunoscut de toată lumea; renumit, vestit. V. ilustru. În ce privește pescuitul, tata... practicase și dumnealui, la vîrsta potrivită, această îndeletnicire, la Iazul lui Beldiman... Drumul care ducea la acea baltă celebră avea un nume simbolic: Șoseaua Trei-Calici. SADOVEANU, N. F. 51. Visam să devin o pianistă celebră... să cutreier lumea întreagă, dînd concerte. CAMIL PETRESCU, T. II 96.
CELEBRÁ, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit. – Fr. célebre (lat. lit. celebris, -e).
celebrá (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebreáză
celébru (-le-bru) adj. m., art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. celébră, pl. celébre
celebrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. celebréz, 3 sg. și pl. celebreáză
celébru adj. m. (sil. -bru), art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. sg. celébră, g.-d. art. celébrei, pl. celébre
CELEBRÁ vb. 1. v. aniversa. 2. a oficia, a săvârși. (~ o căsătorie.) 3. v. oficia.
CELÉBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)
Celebru ≠ necunoscut
CELEBRÁ vb. I. tr. 1. A săvârși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].
CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calități excepționale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].
CELEBRÁ vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)
CELÉBRU, -Ă adj. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru. (< fr. célèbre, lat. celeber)
A CELEBRÁ ~éz tranz. 1) (acte publice sau private) A înfăptui cu solemnitate; a oficia. 2) (evenimente importante, zile memorabile) A marca în mod solemn; a serba; a sărbători. ~ ziua declarării suveranității republicii. /<fr. célébrer, lat. celebrare
CELÉBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este foarte vestit prin calitățile sale, prin realizările sale; ilustru. Cântăreț ~. [Sil. -le-bru] /<fr. célébre, lat. celebris
celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate.
celebru a. faimos, renumit, vestit.
*celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.
*celébru, -ă adj. (fr. célèbre, d. lat. céleber). Faĭmos, renumit, vestit.
CELEBRA vb. 1. a aniversa, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ 25 de ani de căsătorie.) 2. a oficia, a săvîrși. (~ o căsătorie.) 3. (BIS.) a oficia, a săvîrși, a sluji. (~ liturghia.)
CELEBRU adj. faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.)

celebra dex

Intrare: celebra
celebra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -bra
Intrare: celebru
celebru adjectiv
  • silabisire: -bru