cearceaf definitie

25 definiții pentru cearceaf

cearceáf sn vz cearșaf
cearșáf sn [At: (a. 1579) HEM 65 / V: ~rceáf, ~rceáv, cerceaf, cer~, cerșág / Pl: ~uri / E: tc çaršaf, çarçaf] 1 Bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de așternut pe pat Si: (Mol) prostire, (Trs) lepedeu. 2 (Îs) ~ de pat Cearșaf (1) care se așterne pe salteaua patului. 3 (Îs) ~ de plapumă Cearșaf (1) cu care se învelește plapuma. 4 (Îs) ~ de baie Cearșaf (1) cu care se șterge corpul după baie. 5 (Îs) ~ de plajă Cearșaf (1) pe care se stă la plajă. 6 (Spc) Giulgiu. 7 (Gmț) Bancnotă de format prea mare. 8 (Gmț) Formulare, acte de format prea mare.
CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.
CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.
CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.
CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Din tc. çarșaf.
CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.
CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie – făcut din pînză (de obicei albă) cu care se acoperă patul sau se îmbracă plapuma; (Mold.) prostire. Cîmpul alb, ca un cearșaf, Pînă-n zări se desfășoară. TOPÎRCEANU, M. Ea se plecă spre el întinse cearșaful și-l așeză la loc. D. ZAMFIRESCU, R. 279. Un cearșaf verde lua Și pe turc dacă-l lega, Și pe turc dacă-l bătea, în cearșaf îl înfășa. TEODORESCU, P. P. 666. Cearșaf de baie = cearșaf cu care se șterge corpul după baie. 2. (Învechit) Pînză de turban, șal. Banul... cu cauc cu cearșaf alb. FILIMON, C. 144. – Variantă: cearceáf s. n.
CEARCEÁF s. n. v. cearșaf.
CEARȘÁF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceáf s. n.] – Tc. çarșaf.
cearceáf v. cearșáf
cearșáf/cearceáf s. n., pl. cearșáfuri/cearceáfuri
cearșáf s. n., pl. cearșáfuri
CEARȘÁF s. (rar) pânză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pânzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)
CEARȘÁF s. v. giulgiu, lințoliu.
cearceáf (cearceáfuri), s. n.1. Obiect de rufărie de pat. – 2. (Arg. și azi înv.) Bilet de 1000 lei. – Var. cearșaf. – Mr. circeafe. Tc. çarçaf, çarșaf (Roesler 607; Șeineanu, II, 124; Meyer 442; Lokotsch 691; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρτσάφι, alb. tšartšaf, bg., sb. čaršav.
CEARȘÁF ~uri n. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. [Sil. cear-șaf] /<turc. çarșaf[1]
cearșaf n. pânză albă de așternut patul pentru culcare sau de șters corpul (de apă ori de sudoare); pânză în genere: câteva perdele cu cearșafuri înnădite unele de altele GHICA. [Turc. ČARȘAF (din ČAR, pânză, și ȘEB, noapte)].
cearceáf, V. cearșaf.
cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.
cearșaf s. v. GIULGIU. LINȚOLIU.
CEARȘAF s. (rar) pînză, (Transilv. și Ban.) lepedeu, (prin Olt. și Ban.) pînzaică, (Mold., Bucov. și nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de pat.)
a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
a se scula cu fața la cearșaf / la perete / la pernă expr. a fi indispus (în primele ore ale dimineții).
cearșaf, cearșafuri s. n. (intl.) cazier, antecedente penale.

cearceaf dex

Intrare: cearșaf
cearceaf
cearșaf substantiv neutru