cauza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 369/14 / P: ca-u~ / Pzi: ~zéz / E: fr causer, it causare] 1-2 A fi cauza (1-2) unui fenomen Si: a pricinui.

cauzát¹ sn [At: MDA ms / P: ca-u~ / Pl: ~uri / E: cauza] 1-2 Cauzare (1-2).

cauzát², ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / P: ca-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: cauza] 1-2 Care este provocat de o cauză (1-2) Si: prilejuit², pricinuit².

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare.

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întîmplări (în special neplăcute, rele), a pricinui, a produce, a provoca. Grindina a cauzat pagube. – Pronunțat: ca-u-.

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce. [Pr.: ca-u-] – După fr. causer.

cauzá (a ~) (ca-u-) vb., ind. prez. 3 cauzeáză

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. și pl. cauzeáză

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce.

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare].

CAUZÁ vb. tr. a pricinui, a produce, a determina. (< fr. causer, lat. causari)

A CAUZÁ ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer

*cauzéz v. tr. (fr. causer; lat. causari). Pricinuĭesc, produc, sînt cauza unuĭ lucru: lovirea cauzează durere.

CAUZA vb. 1. a pricinui, a produce, a provoca, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 2. a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 3. a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. a aduce, a pricinui, a produce, a provoca. (A ~ mari daune.)