catárg¹ sn [At: VARLAAM, C. II, 31/2 / V: (înv) catárt / Pl: ~rge și ~uri / E: ngr ] 1 Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de radio Si: arbore. 2 (Pex) Brad lung și gros curățat de crengi și de coajă, din care se fac catarge (1). 3 (Reg; pex; lpl) Plută formată din trei sau patra catarge (2) legate la un loc. 4 (Pex; nob) Băț de steag. 5 Construcție metalică care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră.

catárt sn vz catarg

CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. – Din ngr. katárti.

CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore. 2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. – Din ngr. katárti.

CATÁRG, catarge, s. n. Stîlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pînzele sau (la vasele cu propulsie mecanică) antenele de telegrafie fără fir. În luptă-naintează-ntreaga clasă [muncitoare], Ca vasul cu steag roșu la catarg. BENIUC, V. 133. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. ◊ (Poetic) Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit și a știut să-și alcătuiască viața ca un înțelept ce-a fost. ANGHEL, PR. 59. – Variantă: (învechit) catárt, catarturi (ODOBESCU,III 248), s. n.

CATÁRT s. n. v. catarg.

CATÁRG, catarge, s. n. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir. – Ngr. katarti.

catárg s. n., pl. catárge

catárg s. n., pl. catárge

CATÁRG s. (MAR.) arbore, (înv.) mastă.

catárg (catárge), s. n. – Stîlp vertical pe o navă, arbore. – Var. (înv.) catart. – Mr. catartu. Ngr. ϰατάρτι, cu finala schimbată prin influența lui catargă; cf. sb. kàtarka, kàtarga, rus. katartĭ.

CATÁRG ~ge n. Stâlp vertical montat pe o navă pentru a susține velele și instalațiile de semnalizare; arbore. /<ngr. katárti

arbore m. 1. vegetal lemnos cu trunchiu și ramuri; arbore genealogic, tabloul diferitelor ramificațiuni ale unei familii; 2. (navigațiune) catart: arborul mare.

catarg n. Mold. V. catart: luntrea cu ale ei vintrele spânzurate de catarg EM. [Vechiu rom. catargă, galeră = gr. bizantin KÁTERGON].

catart n. bucată lungă și verticală de lemn care serva a sprijini pânzăria unei corăbii sau luntre. [Gr. mod. KATÁRTI].

catárg n., pl. e și urĭ (ngr. katárli; sîrb. katarka, vechĭ katarga, catarg, supt infl. luĭ catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar catart. În marina militară árbore.

catárt, V. catarg.

CATARG s. (MAR.) arbore, (înv.) mastă.

CATARG turnul deltaplanului (v.)

catarg, catarge s. n. (er.) penis.