catalepsíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr catalepsie, lat catalepsis] (Med) Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale.

CATALEPSÍE s. f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.

CATALEPSÍE s. f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.

CATALEPSÍE s. f. Stare patologică caracterizată printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și prin tulburarea funcțiunilor cerebrale.

CATALEPSÍE s. f. Stare patologică caracterizată printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Fr. catalepsie (lat. lit. catalepsis).

catalepsíe (suprimare a motricității) s. f., art. catalepsía, g.-d. catalepsíi, art. catalepsíei

catalepsíe s. f., art. catalepsía, g.-d. catalepsíi, art. catalepsíei

CATALEPSÍE s.f. Stare patologică manifestată prin înțepenirea bruscă a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. catalepsie, cf. gr. katalepsis – atac].

CATALEPSÍE s. f. stare patologică manifestată prin suprimarea sensibilității și a motricității. (< fr. catalepsie, lat. catalepsis)

CATALEPSÍE f. Stare patologică a organismului caracterizată printr-o rigidizare bruscă a mușchilor și o tulburare a funcțiilor cerebrale. [Art. catalepsia; G.-D. catalepsiei; Sil. -si-e] /<fr. catalepsie, lat. catalepsis

catalepsie f. suspensiune aparentă a vieții, caracterizată prin pierderea simțirii și a mișcării și prin înțepenirea mușchilor.

*catalepsíe f. (fr. catalepsie, d. vgr. katá-lepsis. V. epi-lepsie). Med. Afecțiune cerebrală în care sensibilitatea exterioară și mișcările voluntare îs întrerupte (leșin).