cataclísm sn [At: TEODOREANU, M. II, 19 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr cataclysme, lat cataclysmus] 1 Schimbare catastrofală bruscă în caracterul și în condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influența unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. 2 (Fig) Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială.

CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă în caracterul și în condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influența unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Din fr. cataclysme, lat. cataclysmos.

CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă în caracterul și în condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Din fr. cataclysme, lat. cataclysmos.

CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă în caracterul și condițiile naturii și ale vieții pe o mare întindere a suprafeței pămîntului, sub influența unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. Talazurile încep să se potolească, mai păstrind totuși in ele semnele cataclismului prin care au trecut. BOGZA, C. O. 19. Un foc poate fi adeseori un cataclism mai înspăimîntător decît un naufragiu. BOGZA, A. I. 536.

CATACLÍSM, cataclisme, s. n. Schimbare bruscă, în caracterul și condițiile naturii și ale vieții pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială. – Fr. cataclysme (lat. lit. cataclysmos).

cataclísm (-ta-clism) s. n., pl. cataclísme

cataclísm s. n. (sil. -clism), pl. cataclísme

CATACLÍSM s.n. Schimbare violentă, bruscă în natură, care se întinde pe o mare suprafață a Pământului, provocată de un cutremur, de o erupție vulcanică etc. ♦ (Fig.) Dezastru, calamitate. [< fr. cataclysme, cf. gr. kataklysmos].

CATACLÍSM s. n. 1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.). 2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru. (< fr. cataclysme, gr. kataklysmos)

cataclísm (cataclísme), s. n. – Schimbare bruscă în condițiile naturii și vieții pe pămînt. Fr. cataclysme; înainte (sec. XVIII), din gr. ϰαταϰλυσμός (Gáldi 158).

CATACLÍSM ~e n. 1) Schimbare bruscă de mare intensitate, provocată de dezlănțuirea unor fenomene naturale; dezastru; calamitate. 2) fig. Nenorocire mare în viața socială; dezastru; catastrofă; calamitate; urgie; flagel; prăpăd. /<fr. cataclysme, lat. cataclysmus

cataclism n. 1. inundațiune generală, răsturnarea suprafeței globului; 2. mare revoluțiune.

*cataclízm n., pl. e (vgr. kataklysmós, înundațiune, diluviŭ. V. clizmă, clistir). Mare distrugere, mare dezastru, diluviŭ. V. catastrofă.