caracteriza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 264 / Pzi: ~zéz, (înv) ~ríz / E: fr caracterisér] 1-2 A constitui caracteristica (6) cuiva sau a ceva. 3 A descrie trăsăturile caracteristice unui fenomen.

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească a fi numit... ca titular. GHICA, S. 670. Refl. pas. Statul de democrație populară se caracterizează prin atragerea la conducerea statului a milioane de oameni ai muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 68. 2. (Subiectul este omul) A înfățișa, a descrie, a face să reiasă nota caracteristică a unei ființe sau a unui lucru. Se înțelege că n-am avut pretențiune... să caracterizez întreaga mișcare critică de la Aristoteles încoace. GHEREA, ST. CR. II 14. – Prez. ind. pers. 3 și: (învechit) caracteriza (ODOBESCU, S. III 75).

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser.

caracterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 caracterizeáză

caracterizá vb., ind. prez. 1 sg. caracterizéz, 3 sg. și pl. caracterizeáză

CARACTERIZÁ vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Își ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic în memoriile sale.)

CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr. caractériser].

CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr. caractériser)

A CARACTERIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile caracteristice. 2) (persoane) A prezenta ca fiind caracteristic. Îl ~ează bunăvoința. /<fr. caractériser

caracterizà v. a marca caracterul unei persoane sau al unui lucru, a determina cu mare preciziune.

*caracterizéz v. tr. (fr. caractériser). Determin precis: pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin Shylock, ĭubirea de banĭ îl caracterizează pe Jidan.

CARACTERIZA vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Își ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic in memoriile sale.)