capugiu definitie

10 definiții pentru capugiu

capugíu sm [At: LET. 1207/19 / V: ~pengíu, ~ pigíu / Pl: ~ii / E: tc kapugy] (Tcî) 1 Trimis al sultanului în Țările Române, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. 2 (Îs) ~-bașa Căpetenia capugiilor.
CAPUGÍU, capugii, s. m. (Înv.) Trimis al sultanului în Țările Române, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapıci).
CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici).
CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism învechit) Trimis al sultanului însărcinat cu aducerea la îndeplinire a hotărîrilor acestuia în Țările Romîne, privind în special schimbarea domnilor. Pentru a zbura capul unui domn era destul să vie în București sau în Iași un capugiu cu un gealat, să arate arzul sultanului și capul domnului era luat în traistă și dus la Țarigrad. GHICA, S. A. 30. – Compus: cupugi-baș (sau -bașa) = căpetenie a capugiilor. Turcul capugi-baș călare înainte, arhiereii purtînd racla, domnul, boierii și poporul în urmă. NEGRUZZI, S. I 284.
CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, însărcinat în special cu schimbarea domnilor. – Tc. kapici.
capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíii (-gi-ii)
capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíii
capugíu (capugíi), s. m. – Portar sau paznic al seraiului. – Capugi-pașa, șambelan al Porții, însărcinat cu introducerea ambasadorilor, hotărîrea ordinelor și executarea lor. – Var. capigiu. Tc. kapuci, kapici (Șeineanu, II, 29).
capugiu m. portarul saraiului din Constantinopole (în număr de opt sute), șambelanul Porții: sosia la București capugiul, ce venea să-i taie capul lui Catargiu GHICA. [Turc. KAPUDJY].
capugíŭ m. (turc. kapuğu). Vechĭ. Portar al seraĭuluĭ (erau vre 800). – Și capigiŭ.

capugiu dex

Intrare: capugiu
capugiu substantiv masculin