capsa definitie

2 intrări

29 definiții pentru capsa

capsa vt [At: DA / Pzi: ~sez / E: capsă] 1-2 A prinde ceva cu ajutorul unor capse (2-3). 3-4 A echipa (un obiect) cu o capsă (2-3).
cápsă sf [At: P. MAIOR, IST. 270/18 / Pl: ~se / E: lat capsa, ger Kapsel] 1 (Ltî) Cutie. 2 Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii Si: buton. 3 Dispozitiv de metal folosit la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 4 Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. 5 (Fam; îe) A fi cu ~ sa pusa A fi gata de ceartă. 6 Capsulă (4). 7 (Elt) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului.
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. – Din capsă.
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Mică piesă metalică utilizată la prinderea laolaltă a unor hârtii, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la cartușele armelor de foc, la provocarea unei explozii în mine etc. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. – Din capsă.
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. A prinde (acte, foi, documente etc.) cu capse, ca să stea fixate laolaltă. Actele au fost clasate și capsate.
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă unul în altul și care servesc (în loc de nasturi sau copci) la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. V. buton. 2. Inel metalic cu care se consolidează o butonieră rotundă, prin care se petrece un șiret, cu scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sîrmă servind la atașarea mai multor hîrtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. Puști și pistoale cu capsă. IONESCU, M. 743. 5. Capsulă (4).
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde foi, acte etc. cu capse (3). 2. A aplica o capsă (4) unui cartuș. – Din capsă.
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă, servind la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc. 2. Inel metalic cu care se întărește o butonieră, prin care se trece un șiret, în scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sârmă servind la atașarea mai multor hârtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 5. Capsulă (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).
capsá (a ~) vb., ind. prez. 3 capseáză
cápsă s. f., g.-d. art. cápsei; pl. cápse
capsá vb., ind. prez. 1 sg. capséz, 3 sg. și pl. capseáză
cápsă s. f., g.-d. art. cápsei; pl. cápse
CÁPSĂ s. 1. (reg.) patentă. (~ de încheiat un veșmânt.) 2. buton. (~ la mănuși.)
CÁPSĂ s. v. cutie.
CAPSÁ vb. I. tr. 1. A prinde (ceva) cu o capsă (3) [în DN]. 2. A aplica o capsă (4) [în DN] unui cartuș. [< capsă].
CÁPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sârmă) cu care se prind mai multe hârtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].
CAPSÁ vb. tr. 1. a prinde cu o capsă (3). 2. a aplica o capsă (4) unui cartuș. (< capsă)
CÁPSĂ s. f. 1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusă = a fi nervos, gata de ceartă. 5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)
cápsă (cápse), s. f.1. Căpăcel metalic umplut cu materie explozivă, la armele de foc. – 2. Capsulă, capac metalic. – 3. Buton de presiune. – Germ. Kapsel (DAR) sau ngr. ϰάψα, din lat. capsa. – Der. capsa, vb. (a prinde cu capse); capsălar, s. n. (înv., cutie unde se păstrează capsule). Este dublet al lui capsulă, din fr. capsule.
A CAPSÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, foi) A prinde cu o capsă. 2) (cartușe) A prevedea cu o capsă. /Din capsă
CÁPSĂ ~e f. 1) Dispozitiv alcătuit din piese care se îmbucă una în alta, utilizat la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2) Inel de metal cu care se întăresc marginile unei găuri pentru șireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături explozive. ~ detonantă. 4) Piesă din sârmă răsucită care servește la fixarea mai multor hârtii împreună. 5) el. Rondelă izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel
capsă f. capsulă fulminantă.
*cápsă f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casă 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capăt și umplut c’o substanță explozivă pentru ca, fiind izbit de cocoșu saŭ percusoru uneĭ arme, să comunice aprinderea încărcăturiĭ. (La puștile de sistemă veche capsa se punea la petițar, la cele moderne se aplică cartușuluĭ. La puștile de copiĭ, capsa se reduce la un disc de hîrtie umplut c’o substanță explozivă). Căcĭulă, disc orĭ verigă de tinichea aplicată uneĭ foĭ de hîrtie ș. a. pentru diferite scopurĭ. V. petiță.
*capséz v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. – Și capsulez.
CAPSĂ s. 1. (reg.) patentă. (~ de încheiat un veșmînt.) 2. buton. (~ la mănuși.)
capsă s. v. CUTIE.
cu capsa pusă expr. nervos, irascibil.

capsa dex

Intrare: capsă
capsă substantiv feminin
Intrare: capsa
capsa verb grupa I conjugarea a II-a