CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Posibilitate de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. V. aptitudine, pricepere, îndemînare, talent. Însușirea experienței sovietice întărește încrederea poporului romîn în propriile sale forțe, sădește în conștiința muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor romi în o uriașă încredere în capacitățile lor creatoare și contribuie la înflorirea culturii, artei și științei în țara noastră. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 19. Era un om d-un caracter original și de-o mare capacitate. BĂLCESCU, O. 1 81. ♦ Persoană de o deosebită destoinicie. X este o mare capacitate medicală. 2. Însușirea de a face acte juridice valabile. 3. Calitatea de a fi încăpător, de a cuprinde o cantitate (mare sau mică) de materie. Avînd deasupra un coș de nuiele care le triplează capacitatea... [carele] trec încărcate cu știuleți. BOGZA, C. O. 390. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al grînelor etc. Litrul este o măsură de capacitate.