candelă definitie

23 definiții pentru candelă

cándelă sf [At: (a. 1691) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / V: ~dílă, ~ dile sfp / Pl: ~le, ~li / E: vsl кaндилo, ngr ϰανδηλα, fr candela] 1-3 Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 4 Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 5 Stâlp rotund de lemn întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. 6 (Trs; lpl; îf -dile) Chibrituri.
candílă sf vz candelă
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă mică cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității luminoase. 3. Stâlp rotund de lemn, folosit pentru susținerea centrului unei bolți de tunel. – Din sl. kanŭdilo, ngr. kandila, (2) fr. candela.
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune de obicei la icoane sau la morminte. Era o alee lăturalnică... cu cruci mari și candele aprinse totdeauna. PAS, Z. I 227. Din candelă bate ticnit lumină. TOMA, C. V. 63. Pîlpîie o candelă cît un ochi de copil. SAHIA, N. 24. ◊ Fig. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, P. 78. 2. Stîlp rotund de lemn, întrebuințat în excavația de tunele, pentru susținerea bolților pînă la turnarea betonului.
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanŭdilo).
cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd
cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd
CANDELA-CÉRULUI s. v. steaua polară.
CÁNDELĂ s. (BIS.) (înv.) prisnă. (La icoană ardea o ~.)
CÁNDELĂ s.f. Unitate internațională pentru măsurarea intensității fluxului luminos, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui centimetru pătrat de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. [< fr., it. candela].
CÁNDELĂ s. f. unitate de măsură a intensității luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela)
cándelă (cándele), s. f.1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ.
CÁNDELĂ ~e f. 1) Lampă mică cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de măsură pentru intensitatea fluxului de lumină. 3) Stâlp de lemn menit să susțină bolta unui tunel până la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila
candelă f. 1. vas de argint, cu baiere de acelaș metal, în care se pune o lămpiță cu untdelemn, spre a arde dinaintea icoanelor sau pe morminte; 2. fig. făclie: stinge sfânta candelă a sperării EM. [Serb. KANDILO].
cándelă f., pl. e (vsl. kanŭdilo, sîrb. kándilo, d. ngr. kandíli și -íla [scris -ntil-], candelă, d. lat. candéla, lumînare: rus. kandilo, turc. kandil. V. candid). Lampă mică cu undelemn care se aprinde pe la icoane și morminte. V. veĭeză.
candela-cerului s. v. STEAUA POLARĂ.
CANDELĂ s. (BIS.) (înv.) prisnă. (La icoană ardea o ~.)
cándilă, candile, s.f. – 1. Candelă. 2. (în zona Codru) Pom de Crăciun făcut din paie de secară, boabe albe de fasole, flori de hârtie colorată (Memoria, 2004-bis). – Var. a lui candelă „lampă cu ulei” (< sl. kanŭdilo, ngr. kandila, DEX, DLRM, DER, MDA). Cuv. rom. > săs. kandelě (DER).
cándilă, -e, s.f. – 1. Candelă. 2. Pom de Crăciun (în zona Codru) făcut din paie de secară, boabe albe de fasole, flori de hârtie colorată (Memoria 2004-bis). – Din sl. kanŭdilo.
CANDELA CERULUI, numele popular al Stelei Polare.
CANDELĂ2 (< fr.) s. f. Unitate de măsură pentru intensitatea luminoasă (simbol: cd), egală cu intensitatea luminoasă emisă pe o anumită direcție, la temperatura de solificare a platinei și la presiunea atmosferică normală, de către suprafața unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m2, perpendiculară pe direcția respectivă.
negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.

candelă dex

Intrare: candelă
candelă substantiv feminin
candilă substantiv feminin