cambrioláj sn [At: DN³ / P: ~bri-o~ / Pl: ~e / E: fr cambriolage] (Frm) 1 Spargere. 2 Furt prin efracție Si: cambriolare.

cambrioláj s. n. (sil. -bri-o-), pl. cambrioláje

CAMBRIOLÁJ s.n. (Franțuzism) Spargere, (furt prin) efracție. [Pron. -bri-o-. / < fr. cambriolage].

CAMBRIOLÁJ s. n. cambriolare. (< fr. cambriolage)