calm definitie

24 definiții pentru calm

calm1, ~ă [At: CARAGIALE, M. 325 / Pl: ~i, ~ e / E: fr calme] 1 a (D. natură) Care se află în stare de liniște deplină Si: liniștit. 2 sn (Îs) ~ ecuatorial Zonă îngustă, de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. 3 sn (Îs) ~ tropical Zonă aflată între zona alizeelor și zona vânturilor dominante de vest. 4 sn (Îs) ~ plat Stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 5 a (D. procese) Care se desfășoară liniștit. 6-8 a (D. oameni, d. manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește Si: cumpănit, liniștit, stăpânit. 9 a (Pex) Imperturbabil. 10 sn Stare de liniște deplină a atmosferei. 11-12 sn Stăpânire de sine în acțiune, în vorbire Si: sânge rece, tact. 13 sn Pace sufletească.
calm2 sm [At: PANȚU, PL 2 / Pl: ~i / E: ns cf calmuz] (Bot; reg) 1 Obligeană (Acorus calamus). 2 Pipirig (Juncus effusus).
CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. ◊ Calm ecuatorial = zonă situată între limitele ecuatoriale ale alizeelor, cu presiune atmosferică scăzută, temperaturi constante și precipitații zilnice sub formă de averse. Calm tropical = zonă cu presiune atmosferică ridicată, aflată în partea centrală a brâurilor anticiclonice subtropicale. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact. ♦ Pace sufletească. – Din fr. calme.
CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ◊ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor și cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.
CALM2, -Ă, calmi, -e, adj. 1. (Despre natură) în stare de liniște deplină, de repaus, fără zgomot și fără mișcare, lipsit de orice agitație. Și-n calmul azur un nour – o pată – Aduce aminte de zgură. BENIUC, V. 100. Tremură din val în val Seara limpede și calmă. LESNEA, I. 107. 2. (Despre persoane, despre manifestările și despre stările lor sufletești) Care se stăpînește, care nu-și pierde firea, care nu-și iese din sărite; domol, potolit, așezat. Foarte calm, pune mîna pe clanță și deschide. SEBASTIAN, T. 344. Realismul d-lui Jean Part, prin, observația calmă, prin lipsa de acumulare excesivă de detalii și mai cu samă prin stil are un caracter clasic. IBRĂILEANU, S. 90. ♦ (Despre viața omului) Lipsit de agitație, fără griji și neplăceri, fără preocupări febrile și emoții. În atîtea rînduri mi-o închipuisem cu părul alb, într-o bătrînețe calmă și înțeleaptă. BOGZA, C. O. 5. ♦ (Despre un bolnav) Care s-a liniștit, care nu mai e agitat, care suferă mai puțin. Bolnavul este astăzi mult mai calm decît ieri.
CALM1 s. n. 1. Stare de liniște deplină, lipsa oricărei mișcări și agitații. Pacea... calmul serii... mă biruiau. GALACTION, O. I 348. 2. Pace sufletească, lipsă de frămîntări, de neliniști. Mă redeștept curînd același, și-n mine nu se face calm. MACEDONSKI, O. I 98. 3. Stăpînire de sine, sînge rece. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil. CARAGIALE, M. 325.
CALM1 s. n. 1. Stare de liniște deplină. ♦ Fig. Pace sufletească, lipsă de frământări. 2. Stăpânire de sine, sânge rece. – Fr. calme.
CALM2, -Ă, calmi, -e, adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ Fig. (Despre viața omului) Care are o desfășurare liniștită. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.
calm1 adj. m., pl. calmi; f. cálmă, pl. cálme
calm2 s. n., (stări atmosferice) pl. cálmuri
calm adj. m., pl. calmi; f. sg. cálmă, pl. cálme
calm s. n., (meteor.) pl. cálmuri
CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. v. liniște. 9. adj. v. liniștit. 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. ușor.
CALM s. v. obligeană.
Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniștit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, neliniște, furie
CALM s.n. 1. Stare de lipsă a oricărei mișcări; liniște deplină. ♦ Încetare a vântului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe și au direcții variate. 2. Stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. // adj. 1. În stare de liniște deplină, lipsit de agitație. 2. Stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].
CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)
CALM1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de agitație; care se află în stare de liniște deplină. 2) (despre persoane) Care își stăpânește sentimentele și acțiunile; stăpân pe sine. 3) (despre sentimente și manifestări ale oamenilor) Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin cumpănire. /<fr. calme
CALM2 n. 1) Lipsă de agitație în natură; stare de liniște în atmosferă. 2) Lipsă de nervozitate; stăpânire de sine; sânge rece. /<fr. calme
calm a. liniștit. ║ n. încetare totală a vântului, liniște.
*calm, -ă adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, liniștit: om calm, mare calmă. S. n., pl. urĭ (fr. calme, d. it. calma). Liniște (în natură orĭ în suflet): calmu apelor, a-țĭ păstra calmu.
CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpînit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (Om ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. cumpăt, fire, stăpînire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi ~.) 6. s. astîmpăr, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.) 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. acalmie, liniște, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ deplin în natură.) 9. adj. lin, liniștit, netulburat, tihnit, (fig.)senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. blînd, domol lin, liniștit, moderat, molcom, potolit, ușor. (Ploaie ~; vînt ~.)
calm s. v. OBLIGEANĂ.
CALM. Subst. Calm, liniște, liniște sufletească; ataraxie, eutimie (livr.); tihnă, tihnire (înv.), tihneală (înv.), pace. Răbdare, paciență (livr.). Potolire, potoleală (rar), calmare; domolire (rar), pacificare (rar), liniștire, ogoire, alinare, ostoire (înv., pop.); acalmie (fig.). Echilibru (fig.), cumpăt, cumpătare, cumpănire (fig.); astîmpăr, stăpînire de sine, abținere, imperturbabilitate (rar), placiditate, impasibilitate (livr.); seninătate (fig.), seninețe (fig., rar). Adj. Calm, liniștit, ogoit, lin, tihnit, pașnic, pacific (înv.), domol, potolit, odihnit (înv.). Cumpătat, cumpănit, ponderat, calculat, măsurat (fig.), echilibrat (fig.), astîmpărat, stăpînit, cu stăpînire de sine, sînge rece, reținut, așezat, cuminte, imperturbabil, placid, impasibil (livr.). Liniștit, potolit, domolit, împăcat, temperat, cumințit. Calmant, sedativ, tranchilizant, liniștitor, potolitor (rar), odihnitor. Vb. A fi calm, a fi liniștit. A se calma, a se liniști, a se ogoi (pop.), a se ostoi (pop.), a-i veni (cuiva) inima la loc. A se alina, a se împăca, a se potoli, a se tempera, a se domoli; a se astîmpăra, a se îmblînzi, a se cuminți, a-i veni (cuiva) mințile acasă; a-și găsi tihna. A alina, a ogoi (pop.), a ostoi (pop.), a calma, a pacifica (rar), a liniști, a potoli, a împăca, a domoli, a pondera, a astîmpăra, a tempera, a modera, a struni, a cuminți. Adj. Cu calm, cu sînge rece, fără grabă; în liniște (tihnă, pace). Încet, alin (rar), moderato. V. consolare, încetineală, odihnă, pace, renunțare, stăpînire de sine, temperament.

calm dex

Intrare: calm (subst.)
calm 3 s.m. substantiv masculin
calm 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: calm (adj.)
calm 1 adj. adjectiv