calcar definitie

14 definiții pentru calcar

CÁLCAR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, gălbuie sau neagră, utilizată ca material de construcție; piatră-de-var. [Acc. și: calcár] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
CALCÁR s. n. Rocă sedimentară care constă din carbonat de calciu; (popular) piatră de var. De pe crestele lui [ale muntelui] acoperite cu o spumă albă de calcar, Ardealul primește... două din cele mai iubite și mai cîntate ape ale lui. BOGZA, C. O. 10. – Accentuat și: cálcar.
CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă formată din carbonat de calciu; (pop.) piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Fr. calcaire (lat. lit. calcarius).
cálcar s. n., pl. cálcare
calcár/cálcar s. n., pl. calcáre/cálcare
CALCÁR s. (GEOL.) piatră-de-var, (reg.) babiță.
CALCÁR s.n. Rocă sedimentară, formată din carbonat de calciu; piatră de var. [Pl. -re, -ruri. / cf. it. calcare, fr. calcaire, lat. calcarius].
CALCÁR/CÁLCAR s. n. rocă sedimentară de precipitație sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var. (< fr. calcaire, lat. calcarius)
CALCÁR ~e n. Rocă sedimentară de diferite culori, formată din carbonat de calciu, având diverse întrebuințări, mai ales ca material de construcții; piatră-de-var. [Acc. și cálcar] /<lat. calcarius, fr. calcaire
calcar n. stâncă compusă din carbonat de calce, numit obișnuit piatră de var.
*calcár n., pl. urĭ (fr. calcaire, d. lat. calcárius, de calce, calx, calce). Calcită. Adj. Calcaros, văros: peatră calcară.
CALCAR s. (GEOL.) piatră-de-var, (reg.) babiță.
calcar, (engl.= limestone, calcareous rock) rocă sedimentară poligenetică, alcătuită preponderent din calcit și/sau aragonit. După modul de formare se disting: 1. c. de precipitație din domeniul marin care cuprind roci omogene fin granulare (→ micrite) și c. alochemice, formate din corpusculi carbonatici (→ intraclaste, → pelete, → oolite), cimentate prin micrit sau sparit; c. de precipitație din domeniul continental reprezentate prin → sintere, → travertine, → caliche, → speleotheme; 2. c. biogene (organogene), care cuprind roci carbonatice alcătuite preponderent sau exclusiv din fragmente sau testuri și schelete întregi de org. solitare (ex. foraminifere, gastropode în c. bioacumulate) și org. coloniale (ex. corali, alge, briozoare în c. bioconstruite); 3. c. clastice (mecanice), care cuprind roci carbonatice formate din mai mult de 50% fragmente calcaroase de diverse categorii granulometrice și variate naturi genetice, provenite prin acumulare mecanică și legate prin intermediul unui liant: ex. calcirudit, calcisiltit, calcilutit. C. sunt roci foarte răspândite în scoarța terestră apărând în zone de plat. și de orogen, în formațiuni sedimentare de diferite vârste (Precamb.-Cuat.). În România se întâlnesc în cadrul a numeroase plat. carbonatice din C. Orient. (Hăghimaș-Rarău), în Mții Apus. (platoul Vașcău), Dobr. N și C. etc.

calcar dex

Intrare: calcar
calcar substantiv neutru
calcar