calapod definitie

13 definiții pentru calapod

CALAPÓD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma labei piciorului, folosită la confecționarea încălțămintei sau pentru a menține forma acesteia; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ P. gener. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.
CALAPÓD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ gener. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel, asemănător, identic. – Din ngr. kalapódi.
CALAPÓD, calapoade, s. n. 1. Piesă de lemn în forma piciorului (sau a labei piciorului), întrebuințată la confecționarea încălțămintei pentru a-i da mărimea și forma dorită; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. Calapod pentru pantofi. ◊ (Metaforic) În fundul inimii lui își jura de a... scrie și el așa... Primele foiletoane merg cam greu. Adesea trebuie să fure calapodul cu cizmă cu tot. VLAHUȚĂ, O. A. 212. 2. Fig. Tipar, formă, model, chip. Acest calapod sufletesc... trădează o concepție copilăroasă. MACEDONSKI, O. IV 146. [Bolintineanu] n-a făcut decît un roman după toate calapoadele romantismului. DEMETRESCU, O. 157. Expr. Pe același calapod = la fel, în același fel.
CALAPÓD, calapoade, s. n. Piesă de lemn în forma (labei) piciorului, întrebuințată la confecționarea încălțămintei sau care se pune în încălțăminte pentru a o împiedica să se deformeze; formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile. ♦ Fig. Tipar, formă, model. ◊ Expr. Pe același calapod = la fel. – Ngr. kalapodi.
calapód s. n., pl. calapoáde
calapód s. n., pl. calapoáde
CALAPÓD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălțăminte.) 2. șan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecționat după ~.)
calapód (calapoáde), s. n.1. Formă. – 2. Formă de lemn pentru pălării. – 3. Tipar, în general. Mr. călăpode. Ngr. ϰαλαπόδι, din gr. ϰαλόπους „picior de lemn” (Meyer 167; REW 1525; Gáldi 157), cf. alb. kalimpodhjë. Cf. calibru și calup.
CALAPÓD ~oáde n. 1) Piesă de lemn, de forma labei piciorului, pe care se lucrează încălțămintea sau pe care se pune încălțămintea pentru a nu se deforma. 2) Formă de lemn pe care se întind căciulile sau pălăriile (în procesul de confecționare); calup. 3) Model după care se reproduc obiecte identice; tipar; șablon. *Pe același ~ la fel; identic. /<ngr. kalapódi
calapod n. 1. picior de lemn ce servă de tipar cismarului; 2. fig. formă; tipar. [Gr. mod. KALAPÓDI, picior de lemn]. V. calup.
calapód n., pl. oade (ngr. kalapódi, d. vgr. kalópus, din kâlon, lemn, și pûs, podós, picĭor. V. calup, calibru, galoș, polip). Picĭor de lemn care servește ca model cizmaruluĭ. A bate la calapod, a’ntinde pe calapod, (fig.) a fi cizmar. A vorbi după calapod, a vorbi după clișeŭ, după tiparu altuĭa.
CALAPOD s. 1. (reg.) tălpălău. (~ pentru încălțăminte.) 2. șan. (~ pentru cizme.) 3. formă, model, tipar, (pop.) calup. (Confecționat după ~.)
pe același calapod expr. identic (cu), similar (cu)

calapod dex

Intrare: calapod
calapod substantiv neutru