Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
2 intrări
6 definiții pentru calamitare
CALAMITÁ, pers. 3 calamitează, vb. I. Tranz. A devasta, a distruge. – De la calamitate.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
calamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 calamiteáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
calamitá vb., ind. prez. 3 sg. calamiteáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
CALAMITÁ vb. v. sinistra.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
CALAMITÁ vb. I. tr. (Liv.; despre calamități naturale) A distruge. [< calamitate].
calamita În „Scînteia” de la 12.VI.1963, p. 1, col. 7, se găsește expresia locurile calamitate. Este limpede că avem de-a face cu un participiu de la un verb a calamita, pe care nu l-am găsit atestat nicăieri, eventual cu un participiu format direct de substantivul în -tate. În orice caz, avem aici o formație regresivă, constituind un exemplu de adăugat la lista din ER, p. 105-106.
Calamitare dex online | sinonim
Calamitare definitie
Intrare: calamita
calamita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: calamitare
calamitare infinitiv lung
