căhúi², ~ie a [At: I. CR. II, 277 / Pl: ~i, ~ii / E: nct] Nebun.

căhúi¹ sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] Poreclă pentru un om prea înalt.

căhúi, căhúie, căhúi, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun.

căhúĭ, V. tehuĭ.

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.