Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1051239:

călăfătui vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 157 / V: ~Ifă~ / Pzi: ~iésc / E: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării.

Călăfătuire dex online | sinonim

Călăfătuire definitie