cît (cîtă; pl. cîți cîte),
adj. –
1. În ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp (
adj. și
adv. inter.) –
Cît se poate. –
Nu știu cît, cine știe cît. –
Pe cît. –
2. Ca, precum (servește drept corelație în comparațiile de egalitate în care se ia în considerație aspectul cantitativ):
mămîncă cît șapte și bea cît opt (Alecsandri). –
Cît negru sub unghie. –
Cîtă frunză și iarbă. –
Cît colo. –
Cît colea. –
Cît de colo. –
Cît pe ce. –
Nici cît. –
3. În compararea retorică a doi termeni identici, indică ideea de „o vreme, un răstimp”:
s-au luptat cît s-au luptat (I. Teodoreanu). –
4. În comparațiile al căror prim termen lipsește, îndică ideea de „cît mai mult posibil”:
merinde cît a putut duce calul (Ispirescu);
pîinea cît de proaspătă, vinul cît de vechi și nevasta cît de tînără (Alecsandri). –
5. În timpul în care, atîta timp, pînă cînd (indică limita duratei
vb. care urmează):
cît n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o să pățim (Alecsandri). –
6. Oricît de:
marea cîtu-i de lată (Dosoftei). –
7. Enorm:
cîtă căciula (Creangă), (rar cu această folosire, se preferă
der. cîtămai). –
8. În corelație cu
atît, indică o echivalență sau egalitate de cantități:
cîți frăgari pe la Arad, atîtea gănduri mă bat (Popular,
Trans.). –
Cu cît... cu atît. –
Cît... cît. –
Cît de cît. –
Numai cît. –
Cît pentru, cît despre. –
9. Astfel încît:
mulți au căzut, cît abia au scăpat (Ludescu). –
10. De cînd:
cît ieșea omul din straja Bucureștilor (Ghica). –
Cît ce. –
11. (
Refl.) În ce număr? În ce cantitate?
cu cîți te-ai sărutat? (Popular
Trans.). –
Cîte toate. –
Cîte și mai cîte. –
12. Cu forma
art. al cîtelea (
f. a cîta), introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un numeral ordinal. –
13. (
S. n.) Numărul rezultat dintr-o împărțire.
Mr. cît, megl. cǫt, istr. căt. Lat. quantus, contaminat cu
lat. quotus (Procopovici,
Dacor., I, 173;
cf. Pușcariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR);
cf. it.,
port. quanto, prov.,
v. fr. quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui
quantus ar fi *
cînt; însă numai Procopovici s-a gîndit la posibilitatea de a explica
rom. prin confuzia cu
quot. DAR explică forma
art. cîtelea prin
quotus-libet, care nu este posibilă fonetic.
Der. cîtime, cîtățime, s. f. (cantitate).
Comp. cîtămai (
var. cîtamai),
adv. (enorm, foarte mare);
cîtuși, adv. (
înv., nu contează cît, păstrat în expresia
cîtuși de puțin);
cîtva, adj. (la
sing., cu funcție
adv., un timp, o vreme; la
pl., cu funcție
adj., unii, cîțiva);
decît, conj. (corelație a comparațiilor de inegalitate; mai mult ca; numai că, dar);
încît, conj. (atît de mult că);
întrucît, conj. (deoarece, avînd în vedere că);
oarecît (
var. oarecîtva),
adv. (într-un fel);
oricît (
var. vericît),
adj. (în orice cantitate).