cânepioară definitie

12 definiții pentru cânepioară

cânepioáră sf [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I, 290 / V: ~nichi~ / Pl: ~re / E: cânepă + -ioară] 1-2 (Bot; șhp) Cânepă (1) (măruntă). 3 (Bot) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice Si: cânepa (4)- codrului (Eupatorium cannabium). 4 (Bot) Urzicuță (Verbena hybrida). 5 (Bot; îf ~nichi~) Colțișor (Dentaria bulbifera) 6 (Orn) Cânepar.
CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.
CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.
CÎNEPIOÁRĂ, cînepioare, s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșiatice (Eupatorium cannabinum); cînepa-codrului. – Pronunțat: -pioa-.
cânepioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioárei; pl. cânepioáre
cânepioáră s. f. (sil. -pioa-), g.-d. art. cânepioárei; (plante) pl. cânepioáre
CÂNEPIOÁRĂ s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.
CÂNEPIOÁRĂ s. v. cânepar.
cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).
cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic.
CÎNEPIOA s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cînepa-codrului.
cînepioa s. v. CÎNEPAR.

cânepioară dex

Intrare: cânepioară
cânepioară substantiv feminin
  • silabisire: -pioa-