BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Transilv.) A sta de capul cuiva (cerîndu-i ceva), a stărui, a insista. Poate că tu îi bărăni atunci să-mi iei sufletul din mine, ori mai știu eu ce dracul ți-a veni în cap să ceri? CREANGĂ, P. 151. Nu-i zicea nimic nurorii de-a dreptul, ci tot mai pe departe bărănea hojma: «că nime nu face nimic» ori «că gospodăria nu-i floare la ureche și se ține greuti.» CONTEMPORANUL, VI 103.