BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.