BĂDIȘÓR s. m. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (2). Bădișor depărtișor, Ce-mi trimiți atîta dor...? EMINESCU, L. P. 42. Bade, bădișorul meul Drag îmi este portul tău. MARIAN, S. 8. Trandafir verde frumos, Bădișor la grai duios, Eu din fire mi te-am scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. 2. v. bade (1). (Ironic) Cît cei pe car, bade? zise Oșlobanu, căruia nu-i era a cumpăra lemne cum nu mi-e mie acum a mă face popă. – Trei husăși, dascăle. – Ce spui, bădișorule; pentru un braț de lemne? CREANGĂ, A. 83.