Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 536900:

BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi fără noimă, fără sens. ♦ A aiura, a delira. ♦ A îngăima, a îngâna. – Comp. magh. bolyo(n)gni.

Bâiguit dex online | sinonim

Bâiguit definitie