buruienúță sf [At: GOROVEI, C. 372 / V: ~ri ~ / Pl: ~țe / E: buruiană + -uță] (Bot) 1-2 (Șhp) Buruiană (1) (mică, utilă etc.) Si: buruieniță (1-2). 3 (Pop) Plantă medicinală.

BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.

BURUIENUȚĂ,, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. Buruienuță gălbinuță, Rar bărbat care te cruță (Tutunul). GOROVEI, C. 372.

BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană.

buruienúță (rar) s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

buruienúță s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe

BURUIENÚȚĂ s. v. silur.

buruĭeníță și -úță f., pl. e (dim. d. buruĭană). O plantă erbacee scrofulariacee numită și silur (euphrásia [stricta și rostkoviana]).

buruienuță s. v. SILUR.