burlet definitie

8 definiții pentru burlet

burlét sn vz burelet
BURLÉT, burleți, s. m. 1. (Anat.; în forma burelet) Formațiune fibrocartilaginoasă de completare a suprafețelor articulare. 2. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. [Var.: burelét s. m.] – Din fr. bourrelet.
BURLÉT, burleți, s. m. Șnur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hârtie gudronată sau din lame metalice, care se pune la uși sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului. – Din fr. bourrelet.
burlét (șnur, sul) s. m., pl. burléți
burlét s. n., pl. burléturi
BURLÉT s.n. Burelet (1). [< fr. bourrelet].
BURLÉT s. m. Bandă groasă din bumbac, cauciuc, hârtie gudronată cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi. (< fr. bourrelet)
BURLÉT ~uri n. Căptușeală constând dintr-o fâșie groasă de stofă sau din alt material (cauciuc, burete etc.), care se aplică la uși și la ferestre pentru a împiedica pătrunderea aerului rece. /<fr. bourrelet

burlet dex

Intrare: burlet (pl. -ți)
burlet pl. -ți substantiv masculin
Intrare: burlet (pl. -uri)
burlet pl. -uri