Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru burare

bur├í1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: (3) ~ eaz─â / E: bur─â2] (Rar) A ploua m─ârunt ╚Öi des Si: a burni╚Ťa, (reg) a burli╚Ťa.
bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~ r├ęz / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argil─â, nisip etc.) spa╚Ťiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaur─â de min─â sau dintr-o sond─â de minare. 2 A ├«ndesa balastul sub traversele liniei de cale ferat─â.
bur├í3 vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~ rez / E: vsl đ▒opđ│a] (Iuz) A lupta.
bur├íre sf [At: DN3 / Pl: ~r─âri / E: bura2] 1 Astupare cu material special (argil─â, nisip etc.) a spa╚Ťiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaur─â de min─â sau dintr-o sond─â de minare Si: buraj (1). 2 ├Ändesare a balastului sub traversele liniei de cale ferat─â Si: buraj (2).
BUR├ü1 pers. 3 bureaz─â, vb. I. Intranz. A ploua m─ârunt ╚Öi des; a burni╚Ťa, a ╚Ť├ór├ói. Din bur─â.
BUR├ü2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argil─â, nisip etc.) spa╚Ťiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaur─â de min─â sau dintr-o sond─â de minare. 2. A ├«ndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferat─â. ÔÇô Din fr. bourrer.
BUR├üRE, bur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bura2; buraj. ÔŚŐ Burarea c─âii = ├«ndesare manual─â sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferat─â. ÔÇô V. bura2.
BUR├ü1, pers. 3 bureaz─â, vb. I. Intranz. A ploua m─ârunt ╚Öi des; a burni╚Ťa, a ╚Ť├ór├ói. ÔÇô Din bur─â.
BUR├ü2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argil─â, nisip etc.) spa╚Ťiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaur─â de min─â sau dintr-o sond─â de minare. 2. A ├«ndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferat─â. ÔÇô Din fr. bourrer.
BUR├üRE, bur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bura2; buraj. ÔŚŐ Burarea c─âii = ├«ndesare manual─â sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferat─â. ÔÇô V. bura2.
BUR├ü, pers. 3 bureaz─â, vb. I. Intranz. A. ploua m─ârunt ╚Öi des, a burni╚Ťa, a cerne, a ╚Ť├«r├«i. Prindea iar a bura, ╚Öi cu c├«t bura mai des, p─âdurea c─âtre care mergea se ├«ntuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nop╚Ťii ├«ncepuse a bura ╚Öi a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. ├Äncepe a bura, apoi o ├«ntoarce ├«n lapovi╚Ť─â, pe urm─â o d─â ├«n frig ╚Öi ninsoare. CREANG─é, A. 30.
BUR├ü1, pers. 3 bureaz─â, vb. I. Intranz. A ploua m─ârunt ╚Öi des; a burni╚Ťa, a cerne, a ╚Ť├ór├ói. ÔÇô Din bur─â.
BUR├ü2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaur─â ├«n care a fost introdus un exploziv. 2. A ├«ndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferat─â. ÔÇô Fr. bourrer.
BUR├üRE, bur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bura2.
burá1 (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 3 bureáză
bur├í2 (a ~) (a burni╚Ťa) vb., ind. prez. 3 sg. bure├íz─â
buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri
bur├í (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. bur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bure├íz─â
burá (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. bureáză
buráre s. f., g.-d. art. burării; pl. burări
BUR├ü vb. (MET.) a burni╚Ťa, a ╚Ť├órc├ói, a ╚Ť├ór├ói, (├«nv. ╚Öi pop.) a roura, (reg.) a burui, (├«nv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afar─â ~.)
BURÁRE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuș, fultuială. (~ într-o mină.)
BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].
BUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a bura ╚Öi rezultatul ei; buraj. [< bura].
BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)
A BUR├ü1 pers. 3 ~e├íz─â intranz. A ploua m─ârunt ╚Öi des; a burni╚Ťa; a cerne. /v. bur─â
A BUR├ü2 ~├ęz tranz. 1) (g─âuri de mine dup─â introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferat─â) A ap─âsa cu for╚Ť─â (pentru a ├«nt─âri). /<fr. bourrer
bur├í2, bur├ęz, vb. I (├«nv.) a (se) lupta.
burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.
bure├íz─â v. intr. impers. (d. bur─â). Se zice despre ploa─şe c├«nd ├«ncepe sa┼ş c├«nd e slab─â. ÔÇô ├Än Olt. burni╚Ťeaz─â.
bur├ęz V. bureaz─â.
BURA vb. a burni╚Ťa, a ╚Ť├«rc├«i, a ╚Ť├«r├«i, (├«nv. ╚Öi pop.) a roura, (reg.) a burui, (├«nv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afar─â ~.)
BURARE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuș, fultuială. (~ într-o mină.)

Burare dex online | sinonim

Burare definitie

Intrare: bura
bura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: burare
burare substantiv feminin