burare definitie

2 intrări

33 definiții pentru burare

burá1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: (3) ~ ează / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița.
bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~ réz / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.
burá3 vi [At: MINEIUL (1776) 189 2/2 / Pzi: ~ rez / E: vsl бopгa] (Iuz) A lupta.
buráre sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: bura2] 1 Astupare cu material special (argilă, nisip etc.) a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare Si: buraj (1). 2 Îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată Si: buraj (2).
BURÁ1 pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.
BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura2; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura2.
BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură.
BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Din fr. bourrer.
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura2; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura2.
BURÁ, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.
BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi. – Din bură.
BURÁ2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaură în care a fost introdus un exploziv. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. – Fr. bourrer.
BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura2.
burá1 (a ~) (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 3 bureáză
burá2 (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză
buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri
burá (a astupa cu buraj) vb., ind. prez. 1 sg. buréz, 3 sg. și pl. bureáză
burá (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. bureáză
buráre s. f., g.-d. art. burării; pl. burări
BURÁ vb. (MET.) a burnița, a țârcâi, a țârâi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
BURÁRE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuș, fultuială. (~ într-o mină.)
BURÁ vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaură de mină după introducerea explozivului. 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. [P.i. -rez, 3,6 -rează. / < fr. bourrer].
BURÁRE s.f. Acțiunea de a bura și rezultatul ei; buraj. [< bura].
BURÁ vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere. 2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)
A BURÁ1 pers. 3 ~eáză intranz. A ploua mărunt și des; a burnița; a cerne. /v. bură
A BURÁ2 ~éz tranz. 1) (găuri de mine după introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferată) A apăsa cu forță (pentru a întări). /<fr. bourrer
burá2, buréz, vb. I (înv.) a (se) lupta.
burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.
bureáză v. intr. impers. (d. bură). Se zice despre ploaĭe cînd începe saŭ cînd e slabă. – În Olt. burnițează.
buréz V. burează.
BURA vb. a burnița, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)
BURARE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuș, fultuială. (~ într-o mină.)

burare dex

Intrare: bura
bura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: burare
burare substantiv feminin