Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 442020:

búnă-cuviínță (politețe) (-vi-in-) s. f., art. búna-cuviínță (dar: buna lui cuviință), g.-d. art. búnei-cuviínțe

Bună-cuviință dex online | sinonim

Bună-cuviință definitie