Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 175135:
BUNICÉL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Bunicel dex online | sinonim
Bunicel definitie
